Ceea ce nu se vinde…

Unul din factorii indirecţi, dar de mare importanţă din copilăria mea au fost desenele animate sovietice. Şi i-aş ruga pe toţi acei care au plăcerea de a huli în totalitate toată perioada sovietică să tacă!

Deja nicicând şi niciodată (şi este un fapt evident) nu se vor desena şi filma atât de multe desene animate bune şi cu un conţinut adânc moral, chiar am putea spune cu unconţinut ortodox ascuns. Pe noi, câteva generaţii de copiii sovietici, prin intermediul drăguţelor animale şi păsări, reprezinate în diverse moduri ne învăţau să nu minţim, să nu furăm, şi să-i protejăm pe cei mai slabi ca noi. Multe au încercat să ne înveţe şi câte ceva totuşi s-a reuşit.

Un una din aceste istorioare (care se numea „Corabia zburătoare” („Летучий корабль”)), relata despre construcţia unei minunate corăbii ce va putea zbura. Regele care-şi căsătoreşte fiica, le propune potenţialilor miri să construiască această corabie. Printre aceşti miri e şi un negustor burduhos şi foarte bogat. „Vei putea construi corabia?” –îl întreabă regele. „O voi cumpăra”, – pe un ton încrezut îi răspunde acela.

«Toate le voi cumpăra, a zis aurul. Toate le voi lua a zis oţelul».