Filiala PPCD din o.Râşcani

Ceea ce nu se vinde…

admin — Mon, 22 Aug 2011 07:25:12 +0000

Unul din factorii indirecţi, dar de mare importanţă din copilăria mea au fost desenele animate sovietice. Şi i-aş ruga pe toţi acei care au plăcerea de a huli în totalitate toată perioada sovietică să tacă!

Deja nicicând şi niciodată (şi este un fapt evident) nu se vor desena şi filma atât de multe desene animate bune şi cu un conţinut adânc moral, chiar am putea spune cu unconţinut ortodox ascuns. Pe noi, câteva generaţii de copiii sovietici, prin intermediul drăguţelor animale şi păsări, reprezinate în diverse moduri ne învăţau să nu minţim, să nu furăm, şi să-i protejăm pe cei mai slabi ca noi. Multe au încercat să ne înveţe şi câte ceva totuşi s-a reuşit.

Un una din aceste istorioare (care se numea „Corabia zburătoare” („Летучий корабль”)), relata despre construcţia unei minunate corăbii ce va putea zbura. Regele care-şi căsătoreşte fiica, le propune potenţialilor miri să construiască această corabie. Printre aceşti miri e şi un negustor burduhos şi foarte bogat. „Vei putea construi corabia?” –îl întreabă regele. „O voi cumpăra”, – pe un ton încrezut îi răspunde acela.

«Toate le voi cumpăra, a zis aurul. Toate le voi lua a zis oţelul».

Binecuvântat este cel bogat, care în unele momente ale vieţii pronunţă smerit : „ Nu am putere. Aceasta cu adevărat nu poate fi cumpărat”.
Şi blestemat e acel bogat , care e adânc convis că poate cumpăra orice şi oricând. E nevoie doar să propui preţul cuvenit. Am fost învăţaţi să împărţim încrederea în sine în două şi să nu le atribuim banilor atribuţiile lui Dumnezeu – adică puterea nemărginită.
Dar noi trăim de la un timp în atmosfera acestor relaţii „clasice”, unde totul se vinde şi se cumpără, unde la întrebarea „Vei putea construi?” – se răpunde : – „O voi cumpăra „.

Mulţi chiar sunt convinşi că aceasta şi este starea reală a lucrurilor, şi că este un adevăr absolut. Şi este o convingere nu doar a celora, care au aceste sume mari de bani, cu care-şi pot permite orice obiecte de lux, dar şi a vânzătorilor de sănătate, fericire, a trupurilor şi sufletelor omeneşti. De aceste idei sunt adânc pătrunşi şi cei care numără ultimii bănuţi perntru a-şi procura o pâine şi care nu-şi mai pot permite mai nimic.

Cei săraci sunt orbiţi de ideea atotputerniciei aurului şi mai mult decât cei bogaţi. Şi aceasta e tragedia cea mai mare. Anume în credinţa naivă a celor săraci în puterea fără margini a avuţiei şi se ascunde faţa bestială a bogăţiei arogante, crude şi lipsită de principii.

***
Studiile deja nu se mai obţin şi se asimilează. Ele se cumpără.

Se cumpără sănătatea. Fericiria familiei se asigură de la eventualele neplăceri, din timp indicându-se la divorţ cui îi va aparţine maşina, tigaia şi metrii pătraţi.

Pentru bani se vând organele interne. Pentru bani încep războaele, ca apoi indicându-se în ziare (articolele fiind plătite şi ele) despre imposibilitatea de a se soluţiona pe cale paşnică.

E timpul să ne aducem aminte despe aceea, ce în genere e fără preţ, ce nu-şi are echivalentul în bani, vânzarea cărora este imposibilă.
***
Un buddhist poate să vă spuie că cel mai scump lucru e o pisică moartă . Ea nu are preţ. Şi este adevărat. Este o palmă pentru acei care toate le măsoară din echivalentul banilor. Dar e foarte puţin.

Pentru ca să eliminăm banii de pe locul, care nu au nici un drept să-l ocupe e puţin să ne folosim de calambururi orientale. Trebuie stabilite cele mai importante lucruri şi convingeri, care nu pot fi măsurate în bani.

Soţia, copiii, părinţii, acestea nu se vând. Şi chiar dacă cineva le-ar stabili un preţ, nu e posibilă nici discutarea lui.

Este o licitaţie desprte ceva ce nu poate fi vândut şi e mai mult decât imposibilă existenţa ei.

Nu se vinde Patria, desigur dacă această înţelegere există în creerul celui despre care vorbim.

Nu se vinde credinţa.

Nu se vinde onoarea.

Conştiinţa, chiar dacă a fost întinată prin intermdiul banilor, oricum nu va recunoaşte vânzarea sa şi-l va chinui pe vânzător până la moarte şi chiar mai mult.

E neapărat ca fiecare om să-şi dea seama Ce în nici o sitaţie nu va putea vinde? Ce nu voi vinde dacă anume pentru mine se va aprinde rugul şi vor fi scoase uneltele torturei?

Ca rezultat vom obţine acele lucruri de valoare deosebită, datorită cărora viaţa va obţine sensul ei adevărat.

De altfel fata cu mintea depravată îşi va putea vinde fără nici o mustrare de conştiinţă fecioria, iar faptul vânzării să-l înregistreze cu camera de laut vederi, ca mai apoi să vândă şi înregistrarea pentru bani.

Şi mama (dacă i-am putea aşa spune), care nici nu prea ştie de la cine a zămăslit, îşi va putea vinde copilaşul. Şi fiind prinsă va întreba: „Ce aveţi cu un om nevinovat?”.

Şi toată această netrebnicie şi sodomă va fi apoi derulată la televizor, adică din nou vândută pentru a fi implimnentată în creerii telespectatorilor. Iar aceea, şi aşa având lumea interioară fără un sprijin moral statornic vor repeta din nou şi din nou , că toate se vând şi se cumpără. Vor citi în ziare la rubrica „Se procură” lista la ceea ce se doreşte a fi procurat, inclusiv „sufletul” şi „conştiinţa”. Şi vor încerca chiar şi să vândă, fără a face diferenţa dintre valorile adevărate şi preţul cumpărătorului necunoscut.

Deci, mesajul e foarte simplu:

– Să exludem din lista lucrurilor şi conceptelor existente, pe acelea care nu sunt de vânzare, pe acelea care nu vor putea fi vândute niciodată;

– să determinăm aceste lucruri şi concepte ca ceva de neatins, care vor fi păstrate ca cele mai Sfinte;

– şi doar după acestea să ne considerăm demni de a fi oameni.

Căci viaţa îi va convinge pe toţi şi chiar va relata prin fapte, că ceea ce nu-şi pot determina lucrurile „fără de preţ” sunt mai mult nişte „fiinţe antropomorfe” decât oameni adevăraţi.

Relaţia faţă de ei va fi respectivă şi eternitatea binecuvântată desigur că nu e pentru ei.

Printre altele cuvântul evreiesc “Sfânt” (“codeş”) înseamnă “separat”, “eliminat din lista celor obişnuite.”

În orice caz înseamnă acelea, care nu pot fi vândute.

Traducere Natalia Lozan, Ortodoxia.Md

Articol apărut în original pe siteul
www.pravoslavie.ru

O nouă carte semnată de fostul deţinut politic Ion Moraru

admin — Sun, 21 Aug 2011 10:31:31 +0000

Acum câteva zile a văzut lumina tiparului un nou titlu semnat de fostul deţinut politic Ion Moraru. Cartea se numeşte „Fata cu miros de busuioc”, fiind editată într-un tiraj de 2 mii de exemplare. De fapt, noua apariţie tipografică este o completare a celor două volume de memorii, intitulate „Pustiirea” şi „Treptele Infernului”, ale lui Ion Moraru.

Autorul dedică această povestire „fetelor din Basarabia, care au îndurat calvarul represiunilor staliniste”.

Cei care doresc să citească această carte urmează să se adreseze conducerii Partidului Popular Creştin Democrat, la sediul central din Chişinău, str. Nicolae Iorga, 5, Ion Moraru fiind unul dintre fondatorii acestei formaţiuni politice.

Publicăm alăturat cele două texte ce au prefaţat cartea lui Ion Moraru, care au fost semnate de Iurie Roşca şi Dumitru Matcovschi.

După ce a reuşit să scoată la lumină cele două volume de memorii, intitulate „Pustiirea” şi „Treptele Infernului”, şi să uimească prin talent scriitoricesc, luciditate şi nobleţe, iată că Ion Moraru se învredniceşte să mai realizeze o lucrare de o rară splendoare spirituală. Fostul deţinut politic din satul Mândâc, astăzi raionul Donduşeni, militantul şi învăţătorul de geografie, mentorul meu devenit şi mentorul Noii Generaţii, revine la timpurile de mult apuse ale adolescenţei sale, urmate şi curmate de invazia sovietică, cea care i-a sfârtecat destinul şi i-a crucificat semenii.

Acum nişte ani am fost acasă la Ion Moraru pentru a-i lua un interviu împreună cu o echipă de la „FLUX”. Am fost atât de impresionat de cele auzite, dar şi de felul cum le înşiruia dânsul, încât am insistat cu tărie să scrie o carte despre viaţa şi lupta lui. I-am promis că mă ocup personal de tipărire. Har Domnului, Ion Moraru mi-ai urmat îndemnul. Aşa a apărut mai întâi prima carte, apoi ambele între aceleaşi coperte.

„Fata cu miros de busuioc” se constituie într-un epilog superb, care desăvârşeşte cu îndemânare şi rafinament în suferinţă primele două cărţi. Scufundat în Paradisul amintirilor primei tinereţi, scăldat în prima dragoste ca un prunc la botez, autorul retrăieşte clipele primului fior al iubirii cu o candoare şi o emotivitate transfigurate artistic aşa cum numai unui spirit elevat al unui artist autentic îi este dat să o facă. Suferinţa devine artă, durerea se transformă în text literar de o ţinută elegantă, sobră, luminoasă.

Ion Moraru nu este membru al Uniunii Scriitorilor. Nici nu putea fi pe vremea sovietică, el, care se luase de piept cu regimul, dar şi cu corifeii literaturii servile a adulatorilor comunismului. Lunga şi sterila polemică din perioada postcomunistă despre manuscrisele lipsă în sertarele „marilor conştiinţe” are o replică magistrală în opera lui Ion Moraru. El şi-a păstrat neîntinat harul, şi-a acumulat de-a lungul deceniilor de ocupaţie amintirile în sufletul şi caietele numai de el ştiute. Singurul confident de nădejde era nevasta Profira, înţeleapta şi tandra lui soţie, care l-a înţeles şi l-a iubit aşa cum numai femeile de modă veche ştiu să o facă. Imperiul a căzut, spaţiul public a fost invadat de notorietăţi şi nulităţi deopotrivă. Vacarmul literar şi cel politic se consumă de două decenii fără a-l observa pe Ion Moraru. Zeloşii martiri de serviciu s-au şi cocoţat pe soclurile confecţionate în grabă, disputându-şi întâietatea de eroi şi salvatori ai neamului. În viermuiala generalizată, falşii profeţi se înghesuie de zor, dându-şi coate şi lustruindu-şi imaginea de pitici cu pretenţii de atleţi. În spaţiul public năclăit de venalitate şi fals nu-şi mai găseşte loc nici un Radu Gyr, nici un Paul Goma, nici un Andrei Ciurunga, nici un Dumitru Matcovschi. A rămas discret, în umbra făcătorilor de mituri şi falsuri, şi Ion Moraru. Cărţile lui au ocolit publicaţiile culturale, emisiunile radio şi TV, recenziile criticilor şi aprecierile scriitorilor „profesionişti”.

Această poveste de dragoste răvăşeşte, zguduie, cheamă lacrimi şi invită la meditaţii adânci asupra condiţiei tânărului care îşi trăieşte cele mai fericite clipe dăruite unui om. Destinul nemilos îi fracturează şi visul, şi tinereţea, şi viitorul. În faţa sorţii implacabile, acea floare rară a primei iubiri nu se ofileşte. Ea dăinuie ca o lumină vie în inima omului de caracter, a luptătorului pur şi sentimental.

„Că-nvins nu eşti atunci când sângeri,

Nici ochii când în lacrimi ţi-s,

Adevăratele înfrângeri

Sunt renunţările la vis.”

(Radu Gyr)

Viaţa bate filmul, realitatea bate literatura. Marii scriitori înzestraţi cu darul ficţiunii artistice au zămislit atâtea opere splendide, cu împletiri de destin şi răsturnări de situaţie. Dar iată că Dumnezeu i-a hărăzit lui Ion Moraru o soartă care nu necesită retuşări, acrobaţii în liniile de subiect sau biografii romanţate. Viaţa lui este opera lui, cum spunea odată Călinescu despre Eminescu.

În faţa noastră se perindă dragostea pură a celor doi adolescenţi dintr-un sat basarabean, zdrobită de deportarea iubitei în Siberia, întâlnirea peste ani mulţi în casa soţilor Moraru cu fata de altă dată, reacţia soţiei, povestea calvarului îndurat în “trenul morţii” în drum spre Siberia, viaţa proscrişilor din gheţurile străinătăţii, dar mai ales mărturisirea ei, ca în faţa duhovnicului, a suferinţei indurate în faţa lui, numai a lui. Acum ea s-a eliberat. Poate să plece pentru totdeauna. Dragostea lor va rămâne pură în veci, aşa cum a fost acum jumătate de veac. Şi singura lui răzbunare pe destinul nedrept este scrisul. Primejdia mărturisirii, ar zice Nicolae Steinhardt. Atunci când era schingiuit în beciurile securităţii comuniste, Paul Goma le striga în faţă călăilor cea mai grozavă ameninţare a unui scriitor: “Şi despre tine am să scriu!”. Iar durerea de Basarabia îi este la fel de violentă lui Goma ca şi durerea resimţită atunci când avea doar câţiva anişori şi îşi dezbârnase o unghie la degetul unui picior. “Cum e, Doamne, pe Cruce?”, – se întreba scriitorul ardelean de la Bucureşti, Gheorghe Gavrilă Copil, în titlul unui roman cu gândul la basarabenii deportaţi. Ion Moraru nu cunoaşte sentimentul urii. Durerea s-a transfigurat în lumină şi înţelepciune.

Bunul meu prieten şi învăţător Ion Moraru o caută de-o viaţă pe fata cu miros de busuioc. Vrea să ştie dacă mai e în viaţă. Mi-a dat acele informaţii sumare pe care le mai posedă cu rugămintea să îl ajut în căutările lui. Nu ştie unde să scrie. Am apelat la organe, instituţii, prieteni sus-puşi. Tăcere. Nici un răspuns. Ori KGB-ul este încă puternic, ori nesimţirea omenească e prea mare. N-am mai putut afla nimic. Nu-mi rămâne decât să recitesc “Fata cu miros de busuioc”, să îmi reproşez că am ţinut-o în sertar mai bine de un an cu scuza că aş fi ocupat şi să îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a învrednicit să redactez puţinele inexactităţi stilistice din lucrarea lui Ion Moraru. Îi mulţumesc Adelei Moşanu, fiicei autorului, pentru efortul de a fi cules şi făcut prima lectură a povestirii. Acum tipărim şi această operă. Va urma şi ediţia completă, cu “Pustiirea”, “Treptele infernului” şi “Fata cu miros de busuioc”. Dar neapărat, în loc de epilog, voi plasa textul profetic, rostit de Ion Moraru la ultimul Congres al PPCD. O analiză lucidă a stării de fapt din lume, a realităţii politice din ţară, dar mai ales un îndemn la starea de veghe şi de luptă creştină pentru Hristos şi pentru semeni. Ce este globalismul, ce este liberalismul, ce este libertatea şi cum să serveşti Adevărul pasional, fără rest, fără căi de întoarcere şi fără dreptul la evadare. De tine însuţi nu ai cum, nu ai unde să evadezi.

Închei această prezentare cu un poem tot de Radu Gyr, care mi se pare tocmai potrivit, ca iarba de leac, pentru sufletul prietenului şi învăţătorului meu Ion Moraru. Prin acest vers simţim mai bine că revenirea în tinereţea îndepărtată şi mereu aproape, dar şi crezul neîncetat în primăvara aspiraţiilor noastre nu se vor stinge niciodată.

Iurie Roşca,
26 iulie 2011

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală

Şi-i cresc pe umeri ca pe crengi de foc.

E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,

mai sus de ramuri, tainele se coc.

Se-ntind pe lume drumuri de miresme,

nu pentru paşi, ci poate pentru sfinţi.

E ceasul când răsar catapetesme

la capătul potecilor fierbinţi.

Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii

Şi inima, să mergem amândoi . . .

E ceasul când foşnesc în cer salcâmii

Şi când miroase luna a trifoi.

Sursa: Flux.Md

ONU proclama dreptul de a blasfemia ca drept al omului

admin — Sat, 20 Aug 2011 08:05:10 +0000

La sfârsitul lunii trecute, ONU a emis o noua declaratie cu privire la întinderea libertatii de exprimare în domeniul dreptului international. Se spune ca legile care restrictioneaza blasfemia, ca atare, sunt incompatibile cu standardele universale ale drepturilor omului.

Declaratia a venit din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, corpul de optsprezece “experti independenti” mandatat sa monitorizeze conformitatea cu Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, sau PIDCP, tratatul din anul 1966 în domeniul drepturilor omului care prevede libertatea de opinie si de exprimare precum si alte drepturi fundamentale. Observatiile cu caracter general ale Comitetului reprezinta interpretari cu autoritate ale dispozitiilor din PIDCP. Spre deosebire de rezolutiile foarte mediatizate produse de Consiliul pentru Drepturile Omului si Adunarea Generala, dispozitiile din PIDCP sunt obligatorii pentru mai mult de 165 parti.

Declaratia detaliata in 52 de paragrafe, Comentariul General Nr 34, este rezultatul a doi ani de dezbateri intense între reprezentanti ai guvernelor si organizatiilor societatii civile. Comentariul anterior al Comitetului referitor la libertatea de opinie si de exprimare, în 1983, a fost de numai patru paragrafe. În plus fata de tratarea unor aspecte cum ar fi tradarea, defaimarea sefilor de stat, “legile memoriei” de impunere a unei versiuni oficiale a istoriei, precum si drepturile bloggerilor, Comentatiul 34 se exprima puternic impotriva limitarilor de ordin religioas în ceea ce priveste discursul public. Si face acest lucru, nu numai prin faptul ca afirma ca dreptul la libera exprimare este fundamental într-o societate libera si democratica, dar si pentru protectia si promovarea altor drepturi. Este, de asemenea, un apel în mod explicit la valorile libertatii de constiinta si a egalitatii în fata legii.

În conformitate cu punctul 48, “Interzicerea afisarii lipsei de respect fata de o religie sau sistem de credinta, incluzand legile privind blasfemia, este incompatibila cu Conventia, cu exceptia cazului dat de circumstantele specifice prevazute în articolul 20, alineatul 2, din Pact.” Articolul 20, alineatul 2 solicita statelor sa interzica “propaganda in favoarea urii pe criterii nationale, rasiale sau religioase care constituie o incitare la discriminare, ostilitate sau violenta.” Comentariul 34 are grija sa impuna cerinta ca oricare ar fi aceste restrictii, ele nu trebuie sa încalce garantiile egalitatii în fata legii (articolul 26) si libertatea de gândire, constiinta si religie (articolul 18).

Astfel, de exemplu, ar fi inadmisibil pentru orice astfel de legi sa discrimineze în favoarea sau împotriva unei sau altei religii sau sistem de credinta, sau sa favorizeze adeptii unoa in favoarea altora, sau pe credinciosi in favoarea necredinciosilor. Si nici nu ar fi permis pentru astfel de interdictii care urmeaza sa fie utilizate sa preveina sau sa pedepseasca critica la adresa liderilor religiosi sau comentariile privind doctrina religioasa si principiile de credinta.

Legile împotriva blasfemiei sau “insultei religioase” (prezente în întreaga lume, inclusiv in jumatate din statele membre ale Consiliului Europei) sunt în mod inerent discriminatorii împotriva secularistilor si a disidentilor religiosi. Ele sunt discriminatorii în sensul in care secularistii nu au recurs legal- si nici nu le este permis sa aiba – în cazul în care cuvintele credinciosilor le vor ofensa sensibilitatile lor morale, si nici nu pot homosexualii sa cheme in instanta editorii Leviticului pentru afrontul spiritual impotriva lor (pentru ca asa ceva este cu siguranta). Scepticii si credinciosii heterodocsi, pe de alta parte, au, in virtutea Articolului 18, dreptul de a trai si a vorbi în conformitate cu constiinta lor, chiar si atunci când aceasta ofenseaza ortodocsii.

Punctul 32 al noului comentariu avertizeaza, de asemenea, statele care utilizeaza o notiune îngusta a asa-numitelor morale publice pentru a restrictiona discursul, practic eliminand legile care se refera la o traditie speciala legata de credinta: “conceptul de morala provine din mai multe traditii sociale, filosofice si religioase , prin urmare, limitarile … în scopul de a proteja morala trebuie sa se bazeze pe principii care nu deriva exclusiv dintr-o traditie unica. “

Implicatia acestor recomandari este ca acrediteaza faptul ca controversele in ceea ce priveste blasfemia nu sunt doar conflicte între “libera exprimare” si credinta, cat ciocniri între pretentii concurente de constiinta. Aceasta pozitie este sustinuta de catre Uniunea Internationala Umanista si Etica si elaborata în cartea mea viitoare, “Viitorul Blasfemiei: Vorbind despre Sacru într-o epoca a Drepturilor Omului”.

Mesajul Comentariului General Nr. 34 este nu numai o condamnare clara a legilor privind blasfemia din tari cum ar fi Pakistan, care în ciuda faptului ca a ratificat PIDCP în anul 2008, continua sa impuna pedeapsa cu moartea pentru blasfemie si pentru “întinarea” numelui Profetului Mohamed. Comentariul repudiaza in mod similar deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a admis legi austriece, britanice, si turcesti împotriva blasfemiei si referitoare la insulta religioasa, prin invocarea dreptului sui generis la “respectul pentru sentimentele religioase ale credinciosilor.”

Sursa: Ortodoxia.md

Iurie Rosca: Nu este diferență între ”Istoria” comuniștilor și cea a democraților

admin — Sat, 20 Aug 2011 08:02:27 +0000

”Nu există nicio diferență între obiectul ”Istorie” (integrata) propus anterior de comuniști și ”Istorie” propus acum de democrați. Atunci comuniștii erau presați de Moscova, acum democrații – de Bruxelles”, a declarat Iurie Rosca în cadrul chat-uluiinprofunzime.md.

Cat despre afirmațiile lui Anatol Petrencu, potrivit cărora proiectul ”Istoria” a fost început de comuniști și terminat de democrați, Iurie Roșca spune că istoricul are dreptate. ”Critica lui Petrencu e aproape de adevăr. Atenție! cei care ați votat AIE, de ce nu ieșiti în strada să îi intrebați ce fac cu istoria? Unde e megapatriotul Ghimpu? Gigantul romanismului Chirtoacă, lamura democrațior din arcul guvernametal?”, întreabă Roșca.

”Am o părere foarte proastă despre modificările operate de ministerul Educației. Aștia de la putere fac sluj în fața UE, cu treabă și fără. La fel a fost povestea cu zisa lege antidiscriminare. Lipsa de voință, viziune, verticalitate”, a mai adăugat politicianul.

Amintim că ministrul Educației a declarat că din septembrie va fi editat un nou manual de Istorie, care va conține trei compartimente: 50% istorie universală, istorie națională 45% și istoria locală sau regională alte 5%. Mihail Șleahtițchi a dat asigurări că Istoria Romanilor va fi în continuare studiată. “Nu s-a schimbat nimic în ceea ce privește predarea istoriei față de anul trecut, afirm cu toata claritatea istoria romanilor se va preda în continuare în școli. În istoria natonala se regaseste istoria romanilor. Denumirea va fi istorie, dar carte va îngloba istorie universală și națională”, a declarat ministrul.

sursa: ProTV, AntiMedia, Riscani.PPCD.MD

APELUL PPCD ÎN LEGĂTURĂ CU REFERENDUMUL DIN 5 SEPTEMBRIE

admin — Tue, 10 Aug 2010 11:20:12 +0000

Liberalii te cheamă să votezi pentru o reformă falsă.

Ea este împotriva intereselor tale.

Comuniştii te cheamă să boicotezi referedumul.

Dar şi această cale împinge ţara în fundătură.

Liberalii şi comuniştii sunt la fel.

Şi unii, şi alţii vor putere în scopuri personale.

Ţara are nevoie de reformă. Dar nu de una care să ducă spre dictatură.

Opţiunea noastră este pentru o republică parlamentară.

Iată de ce noi, creştin-democraţii, îţi oferim CALEA a TREIA.

Te chemăm să mergi la referendum.

Dar să votezi CONTRA.

Votează CONTRA spre binele tău.

PPCD despre reforma constituțională și referendum

admin — Mon, 26 Jul 2010 17:51:19 +0000

Christian Democratic People’s Party statement on the Constitutional Referendum

admin — Fri, 16 Jul 2010 14:03:01 +0000

CDPP considers that during the last year the escalation of the conflict between the governing Liberals and the Communist opposition has deepened the political crisis. It got worse as a result of the insistence of both the Communists and the Liberal coalition to promote their own candidates for President of the country in order to take the entire control over the state power at any price. Thus, both Liberals and Communists have shown political selfishness, inability to dialogue and unwillingness to find reasonable compromises. Constitutional reform has been compromised. Society is divided in two warring camps. Political crisis deepens the social and economic crisis and has rather serious consequences.Moldova needs stability, responsible state men and balanced political forces. But, as the party interests of both sides prevail over the national ones, the decision to call for a referendum is a wrong one. The Constitutional Referendum is not a solution to overcome the crisis. After new presidential elections, regardless of who is going to win, the causes of the conflict will not be eliminated. Conversely, the political crisis may further worsen.

The Constitution adopted on July 29, 1994 provided the presidential elections by the entire people. But, unfortunately, from the outset the Basic Law had granted too large competences to the Head of State, including the right to form the Government, while the Parliament had only a decorative role in that process. On July 5, 2000 the Constitution was amended in favor of a parliamentary system. However, it was just a first step to dispense with the authoritarian model of exercising power towards a representative and functional democracy. MPs amended only the procedure of electing the President in the Parliament and they didn’t reduce his empowerment. The rule of minimum 3/5 of the votes or 61 of 101 votes needed for electing the President proved to be a trap. Even more, the Acting President has acquired the right to dissolve the Parliament in case of no designation of the new Head of State.

Unfortunately, in 2005 the proposal addressed by CDPP to the President Vladimir Voronin to adjust the constitutional rules to the model of parliamentary republic was ignored. The unwillingness to act on this reform was prompted by the hope that after the 2009 elections Communists will have enough seats to maintain their Head of State and therefore will continue to dominate the entire political system of the country. And after the 2009 elections it became clear that the leaders of the Alliance for European Integration have exactly the same goal.

The recent decision of the governing coalition to hold referendum on the 5th of September and have subsequent election of the Head of State by direct people vote will lead to the total subordination of the state power to the future president. Thus, it becomes clear that the real purpose of governers is to keep the „power vertical”, the authoritarian regime as a control mechanism over society.

The desire to concentrate all power in the hands of the incoming President seeks to create a pro-President parliamentary majority, to destroy the unity of the parliamentary groups and to attract MPs in the client portofolio of the Head of State. The supporters of the President can be corrupted by being provided functions in the Government or by being offered advantageous financial schemes for their benefit. Thus, the Parliament risks to be transformed from a supreme representative body into an annex to the presidential institution, dominated by mafia-like interests. The concentration of power in the hands of the President will continue to keep the most profitable types of economic activities under the control of oligarchic groups around the president. In this way, by maintaining monopolies, the state will discourage business environment, will reject foreign investors and will hamper economic development of the country as a whole, thus definitly deepening poverty.

If the referendum and direct presidential elections will be held regardless of who is going to win, the „vertical power” will remain an anti-democratic form of governing the country as long as the Articles 78, 85 and 98 of the Constitution are not ammended. These changes should aim to simplify the procedure to elect the President, to designate the Prime Minister candidacy by parliamentary majority, to eliminate the rule of dissolution of Parliament by the President, to operate the governmental reshuffle by parliamentary majority and to take the oath by the Government members before the Parliament and the President.

The President must be elected for a five years term, so that his election is detached from parliamentary election cycles. It is also important that the Constitution provides the incompatibility of the Head of State role and the membership in a political party. This way, it will be ensured the independence and equidistance of the President, who must represent the unity of the nation and constitute a factor of balance and political stability.

CDPP believes that the best solution to overcome the constitutional deadlock can be achieved through establishing democratic and balanced relations between President, Parliament and Government. Such a situation can be achieved only through accepting the model of parliamentary republic.

CDPP leaves each voter the right to participate or not in the referendum and regrets that the parliamentary parties in power and in opposition, have been unable to dialogue and cooperate in order to solve the political crisis in the Parliament. Communists and Liberals are equally guilty for deepening the crisis and for the irresponsible waste of a huge amount of money for an unnecessary referendum, both sides being fueled by group interests to the detriment of the common good and of every citizen.

July 16, 2010
Iurie ROSCA,
President CDPP

ПОЗИЦИЯ ХРИСТИАНСКО-ДЕМОКРАТИЧЕСКОЙ НАРОДНОЙ ПАРТИИ ПО ПОВОДУ РЕФЕРЕНДУМА ПО ИЗМЕНЕИЮ КОНСТИТУЦИИ

admin — Fri, 16 Jul 2010 12:30:42 +0000

ХДНП считает, что эскалация конфликта между либеральной властью и коммунистической оппозицией на протяжении последнего года углубила политический кризис. Ситуация деградировала вледствие настоятельных попыток как коммунистов, так и либералов провести на должность президента страны своих ставленников с целью осуществления полного контроля над государственной властью. Следовательно, как коммунисты, так и либералы проявили политический эгоизм, неспособность к диалогу и нежелание поиска взаимного компромисса. Таким образом, конституционная реформа была скомпромитирована. Общество разбито на два воинствующих лагеря. Политический кризис углубляет экономическийй кризис и имеет тяжёлые социальные последсвия.Республике Молдова нужна стабильность, ответственные государственные деятели и равновесие между главными политическими силами. Но, поскольку в обоих политических лагерях партийные интересы преобладают над национальными, было принято ошибочное решение организовать референдум. Данный референдум по изменению Конституции не является выходом из политического кризиса. После предполагаемых выборов президента, независимо от того, кто их выиграет, причины конфликта не будут устранены. Напротив, политическийй кризис может ещё более углубится.

Конституция, принятая 29-го июля 1994 года предусматривала избрание президента всенародно. Но, к сожалению, Основной закон изначально наделял главу государства слишком широкими полномочиями, включая право формировать Правительство, в то время как Парламенту отводилась в этом процессе декоративная роль. 5-го июля 2000-го года были приняты поправки к Конституции в пользу парламентской формы правления. Но, к сожалению тогда был предпринят только первый шаг на пути от авторитарной модели правления к представительной и функциональной демократии. Депутаты ограничились лишь изменением процедуры избрания президента Парламентом, но не сократили его полномочия. Установленная норма в три пятых, т.е. 61 из 101, необходимые для избрания президента, оказалась капканом. Тем более, что дейстующий президент получил право роспуска Парламента в случае неизбрания нового главы государства.

К сожалению, предложение ХДНП, адресованное в 2005-ом году президенту Владимиру Воронину о приведении констуционных норм в соответствие с моделью парламентской республики, было проигнорировано. Нежелание осуществить данную реформу было продиктовано уверенностью, что после выборов 2009-го года коммунисты получат достаточно мандатов с тем, чтобы удержать пост президента и в дальнейшем доминировать над всей политической системой страны. После выборов 2009-го года стало очевидным, что лидеры АЕИ преследуют абсолютно такие же цели.

Недавнее решение правящей коалиции о проведении референдума 5 сентября с последующим избранием президента прямым голосованием преследуют целью подчинение всей власти в стране будущему президенту. Таким образом, становится очевидным тот факт, что истиной целью нынешнего правления является сохранение «вертикали власти» и авторитарного режима как механизма контроля над обществом.

Желание сконцентрировать всю полноту власти в руках будущего президента исходит из намерения создать про-президентское большинство путём разрушения единства парламентских фракций и привлечения депутатов в стан камарильи главы гоударства. Депутаты могут быть корумпированны путём предоставления мест в Правительстве или посредством финансовых схем, приносящих крупные доходы сторонникам главы государства. Таким образом, Парламент находится под угрозой превратиться из высшего представительного органа в придаток института президента, поглощённого мафиозными интересами. Концентрация власти в руках президента приведёт к продолжению порочной практики контроля над самыми прибыльными отраслями экономической деятельности олигархическими группами из окружения главы государства. Следовательно, сохранение монополий окажет отрицательное влияние на деловой климат, отпугнёт иностранных инвесторов и затормозит экономическое развитие страны в целом, что повлечёт за собой углубление бедности.

Если референдум и прямые президентские выборы состоятся, независимо от того, кто их выиграет, «вертикаль власти» останется антидемократической формой правления страны до тех пор, пока не будут изменены статьи 78, 85 и 98 Конституции. Данные изменения должны предусматривать упрощение процедуры избрания президента в Парламенте, выдвижение кандидатуры Премьер-министра парламентским большинством, исключение нормы о роспуске Парламента президентом, осуществление кадровых перестановок в Правительстве голосованием парламентского большинства и приведение присяги членов Правительства перед Парламентом в присутствии президента. Президент должен быть избран сроком на пять лет, таким образом, чтобы разделить момент его избрания от парламентского избирательного цикла. В то же время, необходимо установить в Конституции несовместимость должности президента страны с членством в какой-либо политической партии. Таким образом, будет обеспечена независимость и равноудалённость президента, который должен символизировать национальное единство и быть фактором политической стабильности и равновесия.

ХДНП считает, что оптимальным решением для преодоления конституционного кризиса может явиться установление демократических и сбалансированных отношений между президентом, Парламентом и Правительством. Подобое состояние может быть достигнуто только путём развития модели парламентской республики.

ХДНП осталявляет за каждым избирателем право участвовать или не участвовать в референдуме и выражает сожаление в связи с тем, что парламентские партии, как правящие, так и оппозиционная, оказались неспособны к диалогу и сотрудничеству для решения политического кризиса в Парламенте. Коммунисты и либералы несут равную ответственность за углубление кризиса и безответственную растрату огромных денежных средств на бесполезный реферундум. Оба лагеря руководствуются групповыми интересами в ущерб общему благу и благу каждого гражданина страны.

16 июля 2010

Юрие РОШКА,

Председатель ХДНП

POZIŢIA PARTIDULUI POPULAR CREŞTIN DEMOCRAT FAŢĂ DE REFERENDUMUL DE MODIFACARE A CONSTITUŢIEI

admin — Fri, 16 Jul 2010 08:38:36 +0000

PPCD apreciază că escaladarea conflictului între puterea liberală şi opoziţia comunistă pe parcursul ultimului an a aprofundat criza politică. Ea s-a agravat ca urmare a insistenţei atât a comuniştilor, cât şi a coaliţiei liberale de a-şi promova propriii candidaţi la funcţia de preşedinte al ţării în scopul preluării cu orice preţ a întregului control asupra puterii de stat. Astfel, atât liberalii, cât şi comuniştii au arătat egoism politic, incapacitate de dialog şi nedorinţă de a găsi compromisuri rezonabile. Reforma constituţională a fost compromisă. Societatea este împărţită în două tabere beligerante. Criza politică adânceşte criza economică şi are consecinţe sociale deosebit de grave.Republica Moldova are nevoie de stabilitate, de oameni de stat responsabili şi de echilibru între forţele politice. Dar, întrucât interesele de partid prevalează în ambele tabere asupra celor naţionale, s-a ajuns la decizia greşită de a convoca un referendum. Referendumul pentru modificarea Constituţiei nu reprezintă o soluţie de depăşire a crizei. După eventualele alegeri prezidenţiale, indiferent de faptul cine va învinge, cauzele conflictului nu vor fi eliminate. Dimpotrivă, criza politică se poate agrava şi mai mult.

Constituţia adoptată la 29 iulie 1994 prevedea alegerea preşedintelui de către întregul popor. Cu regret, însă, încă de la început Legea fundamentală îi acorda şefului statului competenţe prea largi, inclusiv dreptul de a forma Guvernul, în timp ce Parlamentului îi revenea doar un rol decorativ în acest proces. La 5 iulie 2000 Constituţia a fost modificată în favoarea unui regim parlamentar. Din păcate, însă, atunci a fost făcut doar primul pas spre renunţarea la modelul autoritar de exercitare a puterii, spre o democraţie reprezentativă şi funcţională. Deputaţii s-au limitat doar la modificarea procedurii de alegere a preşedintelui în Parlament şi nu au redus împuternicirile acestuia. Iar norma cu privire la numărul minim de voturi de trei cincimi, adică 61 din 101 voturi, necesară pentru alegerea peşedintelui, s-a dovedit a fi o capcană. Cu atât mai mult cu cât preşedintele în exerciţiu a căpătat dreptul de a dizolva Parlamentul în cazul nealegerii noului şef al statului.

Din păcate, propunerea adresată încă în 2005 de către PPCD preşedintelui Vladimir Voronin de ajustare a normelor constituţionale la modelul de republică parlamentară a fost ignorată. Nedorinţa de a da curs acestei reforme a fost determinată de speranţa că după alegerile din 2009 comuniştii vor avea destule mandate pentru a-şi menţine funcţia de şef al statului şi, prin urmare, vor domina în continuare asupra întregului sistem politic al ţării. Iar după alegerile din 2009 a devenit evident că liderii AIE urmăresc exact acelaşi scop.

Recenta decizie a coaliţiei de guvernământ de a organiza referendumul din 5 septembrie şi ulterioara alegere a şefului statului prin vot direct de către popor urmăreşte subordonarea întregii puteri în stat viitorului preşedinte. În felul acesta devine clar că scopul adevărat al guvernanţilor este păstrarea „verticalei puterii”, a regimului autoritar ca mecanism de control asupra societăţii.

Dorinţa de a concentra toată puterea în mâinile viitorului preşedinte urmăreşte crearea unor majoritaţi parlamentare proprezidenţiale prin distrugerea unităţii grupurilor parlamentare şi atragerea deputaţilor în rândurile clientelei şefului statului. Aceştia pot fi corupţi prin acordarea de funcţii în Guvern sau prin oferirea unor scheme financiare aducătoare de beneficii susţinătorilor preşedintelui. Astfel, Parlamentul riscă să se transforme dintr-un organ reprezentativ suprem într-o anexă a instituţiei prezidenţiale, dominate de interese de tip mafiot. Concentrarea puterii în mânile preşedintelui va determina continuarea practicii de menţinere a celor mai profitabile genuri de activitate economică sub controlul unor grupări oligarhice din jurul şefului statului. Astfel, menţinera monopolurilor va descuraja mediul de afaceri, va respinge investitorii străini şi va frâna dezvoltarea economică a ţării în ansamblu, ceea ce, în definitiv, va aprofunda sărăcia.

Dacă referendumul şi alegerile prezidenţiale directe vor avea loc, indiferent de faptul cine le va câştiga, “verticala puterii” va rămâne o formă antidemocratică de guvernare a ţării atâta timp cât nu vor fi modificate articolele 78, 85 şi 98 ale Constituţiei. Aceste modificări trebuie să vizeze simplifiacrea procedurii de alegere a preşedintelui în Parlament, desemnarea candidaturii Primului ministru de către majoritatea parlamentară, eliminarea normei de dizolvare a Parlamentului de către preşedinte, operarea de remanieri guvernamentale prin votul majorităţii parlamentare şi depunerea jurământului de către membrii Guvernului în faţa Parlamentului cu participarea şefului statului. Acesta trebuie să fie ales pe un termen de cinci ani, astfel încât alegerea lui să fie decalată de ciclurile electorale parlamentare. De asemenea, este important ca prin Constituţie să fie stabilită incompatibilitatea calităţii de preşedinte al republicii cu cea de membru al unui partid politic. Astfel, se va asigura independenţa şi echidistanţa preşedintelui, care trebuie să reprezinte unitatea naţiunii şi să constituie un factor de echilibru şi stabilitate politică.

PPCD consideră că soluţia optimă de depăşire a blocajului constituţional constă în stabilirea unor relaţii democratice şi echilibrate dintre Preşedinte, Parlament şi Guvern. O astfel de situaţie poate fi atinsă doar prin opţiunea în favoarea modelului de republică parlamentară.

PPCD lasă la latitudinea fiecărui alegător dreptul de a participa sau nu la referendum şi îşi exprimă regretul că partidele parlamentare, atât de la putere, cât şi din opoziţie, s-au arătat incapabile să dialogheze şi să coopereze pentru a dezlega criza politică în Parlament. Comuniştii şi liberalii se fac vinovaţi în egală măsură de aprofundarea crizei şi de irosirea iresponsabilă a unor sume enorme de bani pentru un referendum inutil, ambele tabere fiind mânate de interese de grup în detrimentul binelui comun şi al fiecărui cetăţean.

16 iulie 2010

Iurie ROŞCA,

Preşedinte PPCD

PPCD — FORŢA A TREIA , ÎNTRE COMUNIŞTI ŞI LIBERALI

admin — Sun, 11 Jul 2010 18:30:18 +0000

• La baza platformei politice a PPCD stă viziunea creştină asupra omului şi a lumii ca creaţie a lui Dumnezeu.

•   După alegerile de anul trecut a devenit evident că actuala guvernare liberală nu constituie o schimbare pozitivă în raport cu fosta guvernare comunistă.
•   La baza întregii activităţi a coaliţiei de guvernământ stă logica confruntării.
•   Escaladarea conflictului între putere şi opoziţia comunistă aprofundează criza.
•   Societatea e împărţită în tabere beligerante.
•   Ţara are nevoie de stabilitate, de dialog şi de echilibru între forţele politice.
•   Criza politică adânceşte criza economică şi are consecinţe sociale deosebit de grave.
•   Atât liberalii, cât şi comuniştii au arătat egoism politic, incapacitate de dialog şi nedorinţa de a găsi compromisuri rezonabile.
•   Interesele de partid în ambele tabere prevalează de-asupra celor naţionale.
•   Insistenţa de a-şi promova proprii candidaţi la funcţia de preşedinte al ţării a determinat criza politică.
•   Pe agenda partidelor politice trebuie să stea drept prioritate numărul unu problemele economice.
•   Reformele-cheie, pe care le aştepta societatea de la actuala putere, nu se fac.
•   Măsuri de stimulare a mediului de afaceri prin instrumente fiscale şi de creditare la dobânzi rezonabile nu sunt luate.
•   Presiunea organelor de control şi de urmărire penală asupra agenţilor economici devine insuportabilă.
•   Investiţiile străine sunt descurajate din cauza crizei politice.
•   Numărul de locuri de muncă nu creşte, ceea ce amplifică migraţia forţei de muncă peste hotare.
•   Reforma constituţională a fost compromisă.
•   Referendumul anunţat ieri nu reprezintă o soluţie de depăşire a crizei.
•   După eventualele alegeri prezidenţiale, indiferent cine le va câştiga, cauzele conflictului nu vor fi eliminate.
•   Reforma administraţiei publice locale este blocată. Nu se doreşte descentralizarea puterii de stat şi consolidarea capacităţii administrative şi financiare a colectivităţilor locale.
•   „Verticala puterii” este menţinută şi folosită de guvernanţi pentru a exercita presiuni asupra aleşilor locali, care sunt constrânşi să treacă în partidele puterii pentru a beneficia de sprijin financiar.
•   Puterea judecătorească este supusă unor atacuri permanente, legislaţia în domeniu este ciopârţită şi adaptată la interesul de moment al puterii politice.
•   Actuala conducere insistă să elimine din sistemul judecătoresc pe toţi cei care nu i se subordonează şi caută să îi înlocuiască cu persoane docile.
•   Reforma Procuraturii şi a Minsterului de Interne sunt blocate. Acestea, alături de Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei, au rămas „organe de forţă”, folosite contra oponenţilor politici şi instrumente de presiune asupra oamenilor de afaceri indezirabili puterii.
•   Guvernarea este incapabilă să combată corupţia, crima organizată şi concurenţa neloială.
•   Serviciul de Informaţii şi Securitate este condus în întregime de cadre vechi, de vârfurile KGB-ului cu vechime de zeci de ani în organele de represiune ale regimului totalitar sovietic.
•   Compania „Teleradio Moldova” este pusă sub un control politic dur, promovând aproape exclusiv exponenţii actualei puteri şi blocând acesul opoziţiei şi a societăţii civile.
•   Nici Procuratura Generală, nici majoritatea parlamentară nu au făcut lumină asupra tragicelor evenimente de la 7 aprilie 2009. Organizatorii acelor acţiuni violente, criminalii care au snopit în bătăi sute de poliţişti aflaţi la datorie nu sunt identificaţi. Sunt urmăriţi penal doar câţiva ofiţeri superiori ai MAI, cărora li s-a atribuit rolul de „ţapi ispăşitori”.
•   Actuala putere a deteriorat grav şi fără ca partea rusă să fi dat vreun temei relaţiile politice şi economice cu Federaţia Rusă. Consecinţele economice pentru ţară se anunţă a fi extrem de grave.
•   Dacă fosta guvernare comunistă a tensionat în mod artificial relaţiile cu România, guvernarea liberală a înrăutăţit puternic relaţiile cu Rusia.
•   Republica Moldova are nevoie de relaţii pozitive cu toţi vecinii.
•   Clasa politică trebuie să cunoască în profunzime interesele geopolitice ale vecinilor, România, Ucraina, Rusia, şi să contribuie la armonizarea lor, pornind de la interesele naţionale ale Republicii Moldova.
•   Antagonizarea conflictului geopolitic între aceste ţări este în detrimentul ţării noastre.

PPCD APRECIAZĂ CĂ ÎN URMA ALEGERILOR VIITOARE ACTUALA PUTERE LIBERALĂ TREBUIE SĂ PLECE, IAR FOSTA PUTERE COMUNISTĂ NU TREBUIE SĂ REVINĂ.

PPCD SE PREZINTĂ CA O ALTERNATIVĂ ATÂT PENTRU PUTEREA LIBERALĂ, CÂT ŞI PENTRU OPOZIŢIA COMUNISTĂ.

PPCD ESTE DISPUS SĂ DEZVOLTE UN DIALOG POZITIV CU TOATE FORŢELE POLITICE DIN ŢARĂ ŞI ARE UN RESPECT EGAL PENTRU TOŢI ACTORII POLITICI, PE CARE ÎI TRATEAZĂ CA PE NIŞTE POTENŢIALI PATENERI SAU OPONENŢI ŞI ÎN NICI UN CAZ CA PE NIŞTE DUŞMANI.

PPCD SE POZIŢIONEAZĂ DREPT FORŢA A TREIA, ÎNTRE COMUNIŞTI ŞI LIBERALI.

NOUL POL POLITIC ESTE DESCHIS PENTRU TOŢI CETĂŢENII ŢĂRII, CARE S-AU DEZAMĂGIT DE ACTUALA PUTERE ŞI NICI NU DORESC REVNIREA PUTERII COMUNISTE.

AFLUXUL MASIV DE NOI MEMBRI ÎN PPCD, INDIFERENT DE NAŢIONALITATE SAU LIMBA PE CARE O VORBESC, ESTE DOVADA FAPTULUI CĂ OAMENII ÎŞI LEAGĂ SPERANŢELE UNOR SCHIMBĂRI ÎN BINE ANUME DE CREŞTIN-DEMOCRAŢI.

Iurie Roşca,
preşedinte PPCD